marți, 8 august 2017

băieti răi


- Să ai grijă, Vasilică hăi, când îți alegi bărbatul! Că sunt răi...sunt răi și trebuie să ai mare grijă, să-ți iei unul care să nu te bată.Să-l testezi dinainte, să vezi cum face când e beat, bine-ar fi să nu prea bea, că nu știi niciodată! Dar decât bătută, mai bine singură!
 Aveam probabil 5 sau 6 ani când am auzit asta prima dată...și de-atunci până la 25, când s-a liniștit  bunica mea crezând c-o să mă duc la mănăstire. Pe ea n-a prea rușinat-o că nepoată-sa nu vine acasă în nicio vacanță c-un fecior.
...

În vara aceea era cald ca acum și mi-am zdrelit genunchii pe pietrișul bătătorit de roțile căruțelor care duceau covoarele la spălat în Ozana. Pustiu! Praf, sânge, muci în gură și inima care bătea de frică și de groază. Am fost la chioșc să iau pentru ”nenea” țigări. Nenea e unchiul meu, așa i-am zis eu dintotdeauna, nenea a fost cel mai frumos bărbat din copilăria mea, brunet ca un grec și țanțos. Când eram mică mică, mă întrebam de ce mama l-o fi plăcut mai mult pe tata și nu pe nenea...pe frate-su adică..
I-am cumpărat țigările și am pornit spre casă.
Pe uliță la noi, undeva înspre ”prund, unde stau țiganii” era o casă frumoasă în curtea căreia nu știu dacă am intat vreodată. În curtea aia locuiau doi băieți. Răi. Unul mai rău ca altul. Bătăuși și scandalagii. Cu unul mă împrietenisem (cu cel mic). Ne mai prindeam în același grup la câte-un Vațiascunselea sau Șaptepietre.Cu celălalt însă era imposibil. Se uita la mine și intram în pământ de frică. Lovea tot ce-i ieșea în cale, așa auzisem.

Și l-am văzut pe uliță...S-a uitat la mine și-atât. Am luat-o la goană și-am fugit până acasă fără să mă uit înapoi. Nici înainte, nici în sus și nici în jos. Josul l-am văzut când am ajuns cu nasu-n el. M-am ridicat și fără să mă scutur de praf, cu usturimile după mine, dar și mai mult, cu groaza c-o să iau bătaie de la băiatul care stă înspre ”prund, de unde vin țiganii”, m-am repezit acasă. La adăpost.
 Alor mei le-am spus că m-au alergat cărăbușii. Că am văzut eu un cărăbuș care venea vertiginos spre mine și așa m-am speriat și buf!
M-au crezut.
Cu băiatul ăla rău n-am stat de vorbă niciodată. Nici nu știu dacă era rău, de fapt. Știu sigur însă că atunci când el ”mânca” bătaie de la părinți, îl puteai auzi din celălalt capăt de uliță urlând. Nu cred să-i fi păsat cuiva suficient încât să intervină. Nu cred să-l fi învățat cineva ceva cu vorbe bune și rădbare. În fața urletelor lui, de la bătaie la bătaie, creștea concluzia: ” Tare-i rău băietu ista! Așa l-o mai bătut mă-sa, da dacâ-i așa di rău, bre! ”
Cum trebuie să se fi simțit el alergat pe uliță de nuiaua maică-sii, cât de umilit, cât de neputiincios și cât de neiubit, cât de singur și fără direcție?!? Cum trebuie să fi fost pentru el să fie smuls din cuib și amenințat cu pietre?!  pietre din alea-n care mi-am vârât eu fără de voie genunchii ...

Nu cred să fi știut băiatul ăla vreodată că stârnea frică numai când se uita în jur și că pe mine m-au ținut zdreliturile o vară-ntreagă. Mi-aș cere iertare acum. Mă-ntreb cât l-au ținut pe el zdreliturile alea de pe inimă, alea neluate-n seamă.
Mi-aș cere iertare mai ales dacă își bate nevasta.
Și i-aș mulțumi, dacă mi-ar da voie, pentru lecția asta, pe care am învățat-o pe spinarea lui. Ce importantă întâlnire e întâlnirea dintre un băiat și prima femeie din viața lui!

Pentru că suntem puțin mai mult responsabili de ce mișcă






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

for the vin

sunt cu o sticla de vin bauta ieri mai bogata si cu o sticla in jurul inimii sparta