luni, 31 iulie 2017

maria


Ea este Maria, prietena mea care s-a căsătorit ieri. Aceeași pe care am scos-o în oraș după ce-am văzut-o prima dată. A fost, cum s-ar zice, dragoste la prima vedere, între mine și Maria, nu între Maria și soțul ei. După suc ne-am condus una pe alta acasă, când eu juma de drum, când ea juma de drum, până a dat ploaia-n noi. Maria avea o bicicletă scumpă și mereu fuste frumoase. Lungi. Și cum e ea schiloadă și păpălungă, am admirat-o cu admirație din belșug, ca pe-o creatură exotică și extrem de independentă. Și mamă câtă independență, vână și sarcasm are Maria mea. Și umor! Umor cât să râdem amândouă un an întreg de cât suntem de zălude și cum o să crăpăm singure sub un morman de mâțe, dar bine măcar că ne plac copii și copacii, că altfel chiar ne lua cineva drept pietre. Cu Maria e mereu ușor să faci haz de necaz. Cu Maria e ca sub o ploaie de vară. Și tare rău mi-a părut că n-am fost lângă ea ieri și că nu-l cunosc pe omul ăsta care a îmblânzit creatura și-a trecut-o pe modul nevastă. E frumoasă Maria asta a mea cu spicele ei de grâu în mână și cu picurii de vară ! Și nici facebook n-are, așa e de frumoasă Maria asta a mea.


duminică, 30 iulie 2017

fabulă urbană

A fost odata o vulpe care s-a uimit si lungit si invartit la struguri. Dar cum strugurii erau prea mandri, acri si deloc ascultatori, vulpea s-a multumit cu trei stafide. Stafidele, ele, stateau in poala vulpii inca dinainte ca vulpea sa stie ce vrea. Si-o tot maguleau, doar doar s-o gudura si blana vulpii la zbarceala lor cum zbarceala lor se gudura la blana vulpii.
Si vulpea, mai netalentata in ale umanului si-ale respectului de sine, a pupat stafidele cele trei pana i-a venit acru...
Si tot la struguri se gandea...
Se gandea
Saliva
Transpira
Si se mintea
Ca stafidele-s doar niste struguri mai inalti.
(aceat text este inspirat din fapte reale si trebuie tratat ca atare, strugurii n-au suferit prea mult nici pe facebook)