sâmbătă, 24 iunie 2017


Știu că nu mai știi ce fac, îți las aici un semn
frumosul de peste zi...
uneori uit, 
dar uite că am strâns ceva lumină luna asta.
Te gândesc, din când în când. 
Te port cu mine-n portofel.
Și când sunt singură, rar, când e nedrept, des, mă răfuiesc cu tine.
Tu știi cum trăiesc eu pe lângă realitate? Așa:












" drumul principal...










...pe care cresc floricele pe margine...

N-o să tac niciodată, pentru că dacă o să tac, o să-mi fie cu adevărat frică "
Joel Pommerat, trad. Mihaela Michailov

în lucru la Teatrul pentru Copii și Tineret GONG, Sibiu
Scenografia Mihai Păcurar

La poale de pepene



M-am intrebat cate urme de iubire incap intr-o cana...
si cat de nemuscata e o cana de ureche. 
Mancam niste pepene.
 Galben.
Si nu mai desenasem demult, 
de cand am plans ultima oara.




Nomorebutterflies