marți, 16 februarie 2016

cercetare. de piață, de piatră!


Cel mai greu e când lași deoparte metaforele și spui frumos, în cuvinte simple, ce zace-n tine.
Cea mai complicată rămane spovedania, oriunde făcută.

Am citit un articol scris de Oana Sandu în revista DOR despre reîntâlnirea cu tatăl ei după 15 ani
Încă nu îmi vine s-o descriu pe-a mea, după 18, asta pentru că există în permanență fie nevoia de-a face show pentru a îmbrăca realitatea, fie nevoia de-a face liniște și-a ascunde.
Cred că nici estetica, nici tăcerea nu salvează...cred că nu salvează decât descrierea cinstită și acceptarea că publicul, oricare va fi el, are dreptul și la judecată și la verdict, la compasiune sau critică...e dreptul lui, dreptul celui care povestește e să povestească.
Și cam atât.


Să-ți iei inima-n spate și s-o porți în lume așa dezlegată și descoperită, probabil că asta-i adevărata călătorie și adevăratul curaj.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu