luni, 29 februarie 2016

Martie îl are pe ție din mie
ca un fel de mâncărici

ca o ispită, cu sunet.
Iscusită
și nelămurită,

într-un fel de pauză.
De somn
sau de masă,
de dor sau de jale,
de furtuni,
de rău de mame,
de mers pe drumuri
și de șale.

Ca o liniște
furată
din când în când
timpului nepotrivit.
Martie îl are pe mie strivit
de ție râvnit.
De gânduri și opreliști.

Martie are priveliști:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu