luni, 2 martie 2015

Inima inimii 3 / Marea Plictiseală




(chema madoz)


" Se povestește că pictorul Bonnard avea obiceiul să viziteze, ducând sub braț o servietă, muzeele în care erau expuse pânzele sale. Iar când paznicul se uita în altă parte, el scotea o paletă din servietă și își retușa tablourile. Îmi place să mă gânesc la acest artist deja bătrân, îmbrăcat ca un funcționar de bancă din anii  '20, cu cravată și pălărie de contabil, împodobit cu o barbă care în fotografii pare falsă (și  cine zice că nu era?)
corectându-și munca pe ascuns cu febrilitatea unui școlar.
În puținele momente când am intrat într-un muzeu am avut întotdeauna speranța absurdă să-l întâlnesc, cu ochelarii încălecați pe vârful nasului, ocupat să-și corecteze tablourile. Dar cum niciodată nu l-am întâlnit, aproape întotdeauna m-am plictisit. Eu cred că pe mine în aceste locuri de reculegere și extaz, mă fascinează mai mult sistemele de alarmă împotriva furtului de tablouri.

Semăn cu acel chinez care frecventa sălile de concerte: imediat ce muzicanții terminau acordatul instrumentelor se ridica în picioare și îi aplauda iar apoi pleca. ”

Antonio Lobo Antunes

3 comentarii: