duminică, 29 martie 2015

sâmbătă, 28 martie 2015

Scrisoarea a doua



Plouă ca și cum ar tremura sufletul în Dumnezeu și-ar clipi repede repede să-l încălzească.

Și plouă ca și cum mâinile n-ar putea să atingă și gândurile să ascundă.
Plouă ca-n oglindă.






miercuri, 25 martie 2015

vești


Dezlegare la lună: De poftă, oamenii au mâncat-o pân' la zâmbet.








 (a se stinge cu vin...la lumânare)



duminică, 22 martie 2015

poetica sau un fel de Hedda Gabler




 ” Când te vei trezi, lipiți de geamuri,
arlechini de sticle colorate
vor lăsa prin ei să-ți cadă-n brațe
soarele, mereu la jumătate! ”

n.stănescu


(foto Irving Penn)


sâmbătă, 21 martie 2015

înfumurata





Din inima mea se-aud bătăi ca fumul de țigară...

Oare e interzis să merg cu inima prin benzinării?


luni, 16 martie 2015

Keep your stuff in my pocket

hai sa ne luam de mână,
să legăm un șanț

în care

să ne tăvălim
toți demonii
atârnați
de umeri și picioare

să-i îngropăm
ca pe sâmburi
să crească îngeri

cu pene
și râme sub ele
cu rouă rece

de bunăpurtare



duminică, 15 martie 2015

ori..., ori...



Mai întâi îți strângi umerii,
mai apoi te înalți pe vârful picioarelor,
închizi ochii,
refuzi auzul,
Îți spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor.
Și acesta este zborul



(versuri: Nichita Stănescu)


miercuri, 11 martie 2015

Ibsen scrie

poezie

" Nu ne dă bucuria ghes
și de ne-ar da, ne-ar fi rușine.
Fii sclavul fericirii, bine! 
Dar zi de zi să fii ca tine!
Nu fi azi unul, altul-apoi,
și altul peste-un an sau doi.
Ceea ce ești, să fii din plin,
nu doar puțin câte puțin!
...
Te du prin țară, și-ai să-i vezi
pe toți: nici adormiți, nici trezi;
așa-s crescuți, că fiecare
din toate câte-oleacă are:
puțin gravi la altar, cu sfinții,
puțin pioși la spovedit,
puțin apoi, ca și părinții,
cam desfrânați pân' la sfârșit;
puțin pe la vreo sărbătoare,
aprinși de-un vers din vreo cântare;
popor de stânci, trăind pe stânci,
sub bici, sub lanț, nicicând nu-l frângi ”

(Brand)

poezie despre alt popor, ăla din Norvegia.


sâmbătă, 7 martie 2015

Alba ca Zapada


Am vazut Birdman. Sub așteptări. Și eu sunt mare fan Inarritu, cum am mai zis.

Ah...dar Birdman: incoerent, plin de clișee, comercial și lipsit de inteligență,
prea puțină fantezie, prea puțină profunzime, prea puțin din toate...numai bun pentru un Oscar (și când te gândești că Winter Sleep nici n-a fost nominalizat)


în rest, recomand Albă ca Zăpada a Spaniei / Blancanieves. Masterpiece.



joi, 5 martie 2015

miercuri, 4 martie 2015

cartea cu po.vești



despre stele nu mai spune nimeni nimic...
trăim așa de mic,
așa de mic
...
tu crezi că dacă mă uiți într-o carte cu femei,
o să ți se vindece ochii de neplâns?

e despre creșteri vorba în povești, doar că

nu ne spune nimeni adevărul.
ne păcălesc toți cu fericirea,
 ”până la adânci bătrâneți”...
dar din fraza asta numai bătrânețile sunt de la sine,
fericirea...
de la stele.

și dacă vrei alta,

uită-te în cartea cu femei.



luni, 2 martie 2015

life is about giving...da


" Drept pentru care iată-mă pe aici, cu mâinile în buzunare, nehotărât dacă să plec sau nu, prea puțin dornic să rămân, cu senzația că nu ar fi o idee rea să fac un nod la viață numai ca să nu uit de ea ”

Antonio Lobo Antunes - Inima inimii


Inima inimii 3 / Marea Plictiseală




(chema madoz)


" Se povestește că pictorul Bonnard avea obiceiul să viziteze, ducând sub braț o servietă, muzeele în care erau expuse pânzele sale. Iar când paznicul se uita în altă parte, el scotea o paletă din servietă și își retușa tablourile. Îmi place să mă gânesc la acest artist deja bătrân, îmbrăcat ca un funcționar de bancă din anii  '20, cu cravată și pălărie de contabil, împodobit cu o barbă care în fotografii pare falsă (și  cine zice că nu era?)
corectându-și munca pe ascuns cu febrilitatea unui școlar.
În puținele momente când am intrat într-un muzeu am avut întotdeauna speranța absurdă să-l întâlnesc, cu ochelarii încălecați pe vârful nasului, ocupat să-și corecteze tablourile. Dar cum niciodată nu l-am întâlnit, aproape întotdeauna m-am plictisit. Eu cred că pe mine în aceste locuri de reculegere și extaz, mă fascinează mai mult sistemele de alarmă împotriva furtului de tablouri.

Semăn cu acel chinez care frecventa sălile de concerte: imediat ce muzicanții terminau acordatul instrumentelor se ridica în picioare și îi aplauda iar apoi pleca. ”

Antonio Lobo Antunes

duminică, 1 martie 2015

martie e despre miere și lapte.


it takes a lot of broken heart to wonder why we get what we've got
but we get what we've got
and
when it comes to Heart
my friend, you've got a lot.




Pietrele nearuncate


se transformă-n diamante.
Diamantele sfioase, stau pe jos ca niște oase.

Cine roade oasele?