duminică, 1 februarie 2015

... sa joc

"Nu-mi presimți tu nebunia când auzi
cum murmură viața-n mine
ca un izvor năvalnic
într-o peșteră răsunătoare?

Nu-mi presimți văpaia când în brațe
îmi tremuri ca un picur
de rouă-mbrățișat
de raze de lumină?

Nu-mi presimți iubirea când privesc
cu patimă-n prăpastia din tine
și-ți zic:
O, niciodată n-am văzut pe Dumnezeu mai mare?!”


 Nu-mi presimți, L.Blaga

2 comentarii:

  1. Când şarpele intinse Evei mărul, îi vorbi
    c-un glas ce răsună
    de printre frunze ca un clopot de argint.
    Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi
    şi ceva la ureche
    încet, nespus de încet,
    ceva ce nu se spune în scripturi.

    Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume
    cu toate că asculta şi el.
    Şi Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.
    De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
    şi-şi miscă geana parca-ar zice
    că ea ştie ceva,
    ce noi nu ştim,
    ce nimenea nu ştie,
    nici Dumnezeu chiar.

    RăspundețiȘtergere