miercuri, 21 ianuarie 2015

azi, ieri



”Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună

În piept
mi s-a trezit un glas străin
și-un cântec cântă-n mine-un dor,
ce nu-i al meu.





Se spune, că strămoșii, cari au murit fără de vreme
cu sânge tânăr încă-n vine,
cu patimi mari în sânge, 
cu soare viu în patimi,
vin,
vin să-și trăiască mai departe
în noi
viața netrăită.”

Liniște, Lucian Blaga


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu