vineri, 14 noiembrie 2014

despre limita de jos si firescul ei



" Când ofițerul Mandel și omul lui m-au adus aici pentru prima dată, au aprins lampa și au închis ușa, m-am mirat cât de multă durere poate îndura un om rotofei în numele excentricelor lui noțiuni despre cum ar trebui să se autoguverneze Imperiul. Dar torționarii mei nu erau interesați de gradele de intensitate a durerii. Erau interesați doar să-mi demonstreze ce însemna să trăiești într-un corp, în chip de corp - un corp care poate cocheta cu noțiunile de justiție doar atâta vreme cât e întreg și sănătos, care foarte curând le uită, de îndată ce i se prinde capul și gura e forțată să înghită tone de apă sărată, până când începe să tușească, să vomite și epuizat, se golește cu totul. N-au venit să-mi smulgă direct din trup adevărul despre ce am vorbit cu barbarii și ce mi-au răspuns. Așa că n-ama vut nicio șansă de a le arunca în față cuvintele răsunătoare pe care le pregătisem. Au venit în celula mea ca să-mi arate ce înseamnă umanitatea și în doar o oră mi-au arătat mai mult decât era nevoie.

J.M.Coetzee - Așteptându-i pe barbari





alături de Particulele elementare (Michel Houellebecq) și Eseu despre orbire (Jose Saramago) vorbește despre degradare, neputință, lupta pentru conservarea eticii și decenței sufletului uman, despre supraviețuire și limite fizice și fiziologice. Despre cum trăiesc, in realitate, oamenii și câtă nevoie au de compasiune și reabilitare. De îndurare...






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu