miercuri, 2 iulie 2014

Teatru pentru oropsiți sau unde erai măi, nene?


Augusto Boal, ce-mi place!

Într-o lume în care oamenii din jurul nostru nu mai cred în nimic (sau doar se prefac a crede ca să fie lăsați în pace), cel care se adâncește în el însuși pentru a-și repera coordonatele propriei condiții, ale lipsei lui de idealuri, nevoii lui de viață spirituală, e socotit fanatic sau naiv.
Într-o lume în care a trișa e o regulă, cel care-și caută propriul adevăr trece drept ipocrit. Cred că nu te-ai gândit niciodată că tot ceea ce faci, ceea ce descătușezi și modelezi în munca ta aparține și fenomenelor vieții, iar aceasta merită considerație și respect.”

Într-o vreme în care credința religioasă e diagnosticată ca nevroză, ne lipsește metrul care ne-ar permite să măsurăm dacă viața noastră este realizată sau nu. Oricare ar fi motivațiile personale și ascunse care te-au adus în teatru, acum că ai intrat în această profesie, trebuie să găsești un sens ce depășește propria-ți persoană...”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu