luni, 29 decembrie 2014

interstelar




Rage, rage against the dying of the light!




Eu, de drag ce-mi e Crăciunul, nici la bradul altuia nu râvnesc. M-am dus într-o vastă expediție după o creangă. M-am întors cu lumânări.
Anul ăsta Crăciunul înseamnă lumină...Destul de aproape de Adevăr aș zice.


...

2 zile mai târziu:

La Neamț: ghiocei, colinde, pițipoance, pițiponci, noroi de numa numa, vânt călduț de primăvară, birturi deschise, birturi închise, cadouri, sarmale, portocale și cine mai știe câte...dar ce stele! Doamne, ce stele! Stele de binecuvântat și de binecuvântați!


vineri, 14 noiembrie 2014

variation on Nothing






M' illumino d' immenso. 

g.Ungaretti

despre limita de jos si firescul ei



" Când ofițerul Mandel și omul lui m-au adus aici pentru prima dată, au aprins lampa și au închis ușa, m-am mirat cât de multă durere poate îndura un om rotofei în numele excentricelor lui noțiuni despre cum ar trebui să se autoguverneze Imperiul. Dar torționarii mei nu erau interesați de gradele de intensitate a durerii. Erau interesați doar să-mi demonstreze ce însemna să trăiești într-un corp, în chip de corp - un corp care poate cocheta cu noțiunile de justiție doar atâta vreme cât e întreg și sănătos, care foarte curând le uită, de îndată ce i se prinde capul și gura e forțată să înghită tone de apă sărată, până când începe să tușească, să vomite și epuizat, se golește cu totul. N-au venit să-mi smulgă direct din trup adevărul despre ce am vorbit cu barbarii și ce mi-au răspuns. Așa că n-ama vut nicio șansă de a le arunca în față cuvintele răsunătoare pe care le pregătisem. Au venit în celula mea ca să-mi arate ce înseamnă umanitatea și în doar o oră mi-au arătat mai mult decât era nevoie.

J.M.Coetzee - Așteptându-i pe barbari





alături de Particulele elementare (Michel Houellebecq) și Eseu despre orbire (Jose Saramago) vorbește despre degradare, neputință, lupta pentru conservarea eticii și decenței sufletului uman, despre supraviețuire și limite fizice și fiziologice. Despre cum trăiesc, in realitate, oamenii și câtă nevoie au de compasiune și reabilitare. De îndurare...






luni, 10 noiembrie 2014

True colours

" From the colours and aromas of this world
my childhood made a poet's lyre and offered to me. "

                                              The colour of pomegranates, directed by S. Paradjanov


sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Drama Princess



" I regard the theatre as the greatest of all art forms, the most immediate way in which a human being can share with another the sense of what it is to be a human being " Oscar Wilde


Unmask the Theatre - training course

P.O.D  Association (pressident Adelina Luntraru)

* 25 oct- 2 nov *

with Alina Iordache 

and

from Bulgaria: Stefan Lazarov, Elena Stateva, Nikol Istiliyanova
from Estonia: Maiu Vislapuu, Kaidi Maask, Kai Laanemaa
from Italy: Gaya Lucido, Giuseppe Dejan Lucido, Luca Fedele
from Portugal: Tiago Cunha Martins, Jose Galvao Rodrigues, Pedro Casais
from Romania: Maria Comarlau, Evelina Rusu, Andrei Bobu
from Sweden: Kristina Milotic, Stefan Andersson, Frida Nilsson









joi, 16 octombrie 2014

steluțe pe pământ

*
- Carmen! Carmen! (către telefon)
- Nu te aude.
- De ce?
- Păi cum să te audă?! E un film ăsta.


**

- Mama, unde-i omulețul tău?
- Care omuleț?
- Omulețul din gât.
- Ei, dar nu ți-l arăt acum.
- Mamă, vrei niște înghețată?
- Eric, mi-ai făcut capul călendar și acum n-o mai mănânci?
- Ți-am făcut o...cap...cană! (bâțâindu-se bucuros)


( conversație în parc : mamă cochetă -  fiu cu înghețată  )

vineri, 19 septembrie 2014

Pa ra pam


Bucuria mea de azi! 

În septembrie se numără cuvintele. Cuvintele ei sunt noi, stângace și toate toate interesante, au lumină și plutesc...se agață în magneții de pe frigider, pe uși, prin veioze, prin caiete și cotloane, pe suprafețe noi și lustruite sau în praful dintre pași...cuvintele ei aduc a muzică pentru vietăți cu aripi... Și printre cuvintele astea, care alunE - că (musai cu accent pe E și ”că”-ul întârziat)...era astăzi un "Vasi" 

Da, un om nou mi-a zis un nume vechi...și-a sunat  mai frumos ca atunci când a sunat frumos ultima oară . Iar aflu că mă cheamă și că sunt.

joi, 31 iulie 2014

nordicii si norii lor



apa...ca un fel de aer



A sky full of stars


  (foto Ovidiu Proca )




” Într-o zi, după o călătorie lungă și grea, un uituc a văzut un pârâu. Și-a scos hainele ca să se arunce în apa limpede și le-a agățat de creanga unui copac.
Când a ieșit din apă, gol pușcă, s-a uitat la haine și s-a gândit:
- Ia te uită! Cineva și-a uitat hainele și pălăria! Am să le iau eu!
 S-a îmbrăcat, și-a pus pălăria pe cap, s-a încălțat și și-a văzut de drum, mulțumit! ”
 (Jean Claude Carrriere)


joi, 17 iulie 2014

BORGMAN

There is something that surrounds us
Something that is outside us
But slips in
Now and then



Ăsta sigur nu e un film care să-ți placă ție, dar e un film făcut bine, inteligent, discret și puternic în același timp
Care dă de gândit și care e nemilos...
dar cum altfel, într-o așa lume?

O lume perfectă...nu?



duminică, 6 iulie 2014

Teatru sau viață?




"Dacă ar trebui să exprim toate acestea într-o singură propoziție, aș spune că este vorba despre dăruirea de sine. Exact spre acest punct converg toate : dezgolirea, transa, excesul și chiar și disciplina formei, toate se realizează în măsura în care a avut loc cu adevărat actul încrezător, călduros și parcă iluminat al dăruirii de sine. Un act care, dacă este deplin și atinge o anumită culme - climax - va integra psihic și va oferi mângâiere” 
                                                                                             
                                                        Jerzy Grotowski, Teatru și ritual

sâmbătă, 5 iulie 2014

Fără secrete

  ” Chiar și în cazul actorilor cu o îndelungă experiență de scenă, de fiecare dată când se află la marginea covorului și așteaptă să înceapă, spaima - spaima față de spațiul gol din el însuși și față de spațiul gol din fața lui - reapare.
...
E nevoie de multă încredere ca să poată rămâne liniștiți sau tăcuți. Multe din manifestările noastre inutile și excesive provin tocmai din spaima că, dacă nu atragem atenția asupra faptului că existăm, de fapt, nu suntem acolo.
...
Numai repetițiile numeroase și experiența te vor ajuta să îi demonstrezi unui actor că abia atunci când nu caută să se simtă el în siguranță, adevărata creativitate umple spațiul...”

                                                                   Peter Brook - Fără secrete

joi, 3 iulie 2014

Ce facem azi?


” La Irvine, pentru prezentarea exercițiilor făcute de actorii săi, Jerzy Grotowski nu invitase decât patru persoane, printre care Jan Kott care-mi povestește:
- La un moment dat, a apărut un cal alb. Atunci Grotowski observa:
- Totuși, Dumnezeu e cel mai mare regizor ”



                                                             (George Banu, Ce facem azi)
fotografie de Ovidiu Proca.

după ușă, povestea


Așa dor de el mi-era. Ție nu?



miercuri, 2 iulie 2014

Teatru pentru oropsiți sau unde erai măi, nene?


Augusto Boal, ce-mi place!

Într-o lume în care oamenii din jurul nostru nu mai cred în nimic (sau doar se prefac a crede ca să fie lăsați în pace), cel care se adâncește în el însuși pentru a-și repera coordonatele propriei condiții, ale lipsei lui de idealuri, nevoii lui de viață spirituală, e socotit fanatic sau naiv.
Într-o lume în care a trișa e o regulă, cel care-și caută propriul adevăr trece drept ipocrit. Cred că nu te-ai gândit niciodată că tot ceea ce faci, ceea ce descătușezi și modelezi în munca ta aparține și fenomenelor vieții, iar aceasta merită considerație și respect.”

Într-o vreme în care credința religioasă e diagnosticată ca nevroză, ne lipsește metrul care ne-ar permite să măsurăm dacă viața noastră este realizată sau nu. Oricare ar fi motivațiile personale și ascunse care te-au adus în teatru, acum că ai intrat în această profesie, trebuie să găsești un sens ce depășește propria-ți persoană...”

Playing around the world 2

astăzi un articol despre teatru în Kenya:

http://artapolitica.ro/?p=1318



luni, 30 iunie 2014

joi, 26 iunie 2014

dacă n-ai amintiri


frumosul de ieri: muntele, oamenii și ploaia.



râurile de nămol, hainele de împrumut, veselia și bucuria plouaților
inimile toate laolaltă
vântul, verdele
soarele puțin și printre picături
bucuria lui ”mai putem puțin...împreună” și ”oricum ar fi, împreună”
apa fierbinte, cănile cu ceai....”dacă n-ai amintiri” în pijamale și alte note și alte glume.
lumânările din tortul cuiva pe care nu știu și nu vreau să-l iert.

pietrele...pietrele lunecoase de ieri.
pâinea...pâinea rece și arsă găsită, împărțită, înmulțită!

și cele cinci minute de liniște și aer.




m-am gândit la tine, draga mea, în cele opt ore de munte și ploaie și în fiecare minut am văzut o bucurie, tu m-ai învățat să văd. ți le-am arătat, în sinea mea, pe fiecare și ți-am mulțumit la fiecare pas.
și nu numai ție!




marți, 24 iunie 2014

" Arta nu este niciodată însăși viața, ci expresia unei atitudini umane față de ea...”

 Henri Wald


sâmbătă, 21 iunie 2014





" Sufletul are în el o bună parte de somn. Sufletul neexersat- o parte și mai mare.” Citadela

vineri, 20 iunie 2014

Râu, rățușcă, vasilică

o Rață
o Rochiță
și un Rucsac

atât m-a costat să aud o nemaiauzită :
 - Dar pe tine cum te cheamă?
- Vasilica
- Ce nume frumos!

ei da!...?

pe ea o cheamă Nicoleta. ne-am cunoscut în fața blocului
în fața blocului meu, spre deosebire de în fața blocului altcuiva, e o ghenă de gunoi.
mai vine din când în când cu ai ei. și așteaptă până se triază și tranșează gunoiaele, se sortează sticlele sau se descoperă bunătăți.

era desculță
eu am avut mereu o feblețe pentru picioare goale. mi-am imaginat iarbă verde sub ele
și poteci de munte.

ezita, tremura, mai să zică, mai să tacă, în fine...și-a făcut curaj și mi-a cerut bani de opinci.
i-am dat un leu.
n-am crezut o secundă în opincile ei. numai noi, la Tălpălari, mai avem o dandana cu portul popular, dar țigăneii din lumea-ntreagă probabil cunosc alte estetici...

am vrut să-i dau ceva de mâncare, numai că, de-o săptămână de când m-am lăsat de zahăr, frigiderul meu e plin cu cen-armâncanimeniuri și ea părea destul de flămândă pentru cremă de migdale.

așa că i-am dat o Rață, o Rochiță și un Rucsac

și să vezi trei Râuri ce-au făcut din trei minute.


joi, 19 iunie 2014

acasă, cerul.

iulie 2013. fotografii de Cristina Fochi 



















Un pedagog de școală nouă

” Un maestru spiritual avea mai mulți discipoli, cărora le vorbea, în fiecare dimineață, despre ceea ce e bun și frumos și despre iubire.
Într-o dimineață. pe când se pregătea să vorbească, o pasăre s-a așezat pe pervazul ferestrei și a început să cânte. A cântat câteva clipe, apoi a zburat.
  Învățătorul s-a ridicat și a spus: ” Lecția de azi s-a sfârșit.”

(Jean Claude Carriere. Cercul mincinoșilor)




despre na Iv itate




( foto Bigu Cristi)






deocamdată, adultul din tine, copile
se hrănește cu nopți și cu zile
dar veni-va vremea când
nu va ma crește mâncând

adultul din tine va fi atât de adult
încât va uita că demult
tu l-ai ajutat să fie ceea ce este
tu l-ai invățat ce-i aia poveste

va ajunge să fie nerecunoscător
(cum oamenii mari le sînt copiilor)
te va uita într-un colț de minte
uitând că tu n-ai cum fi cuminte

va veni ziua când va încerca, disperat
vazând ca e trist când tu ești supărat
să te salveze pe tine, copilul din el.

Atunci, nu-l lăsa, ajuta-l. Nu-i răspunde la fel.


 Ivcelnaiv



luni, 16 iunie 2014

despre păsări






” Viața actorilor e, de obicei, plină de zgomot, obligați cum sunt să vorbească și să țipe (și nu numai pe scenă), ei țipă mult prea mult. 
Însă aici începem să apreciem tăcerea. Tăcerea este cea care dă naștere sunetului, mișcarea se naște și ea din tăcere, tăcerea e cea care conține adevărul relațiilor noastre ”
  (Andrei Șerban. Cartea Atelierelor)

sâmbătă, 14 iunie 2014

Daruri pentru super veghetor

Am primit o temă.
Să postez zilnic, până la ora 9, ceva frumos.
Și pentru că frumos e omul care mi-a cerut-o,
cu drag vreau să mă supun...
și să caut în zilele mele
daruri pentru super veghetor.


Frumosul de azi : un apus în dreapta și un curcubeu în stânga, iar la mijloc...stropi de ploaie mici mici mici, ca niște buburuze care gâdilă și chicotesc. I-ai simțit, da?


vineri, 13 iunie 2014

Cântec


M-a uitat Dumnezeu, gândindu-mă, 
până când gândul 
mi-a devenit trup.

M-au uitat frunzele 
adumbrindu-mă, 
până când nevăzutul 
mi-a devenit văzut.




                                                                                    
 Stau ca și cum cineva 
ar trebui să-și aducă aminte de mine 
și-ntre timp, ros de aer și nins 
mi se stinge lumina-n oricine.



Nichita Stănescu.

                                               






sâmbătă, 7 iunie 2014

Fluture,

 tu



 pe unde prin perdea

Putuși intra-n chilia mea?


 ...
Deschide-ți-i fereastra dintre ramuri
Să nu-și lovească frăgezimea-n geamuri.
                                                             Puiul luminii caută-ntr-afară.





Lovit în frunte poate să și moară,


 Aci, în foișorul nostru din cărare,
Unde nici nimeni, nici nimic nu moare,
Decât pe înserate vreo stea sau câte-o floare.


miercuri, 28 mai 2014

Reparații, repetiții


Nu credeam să-nvăț 
a muri vreodată,


nu credeam să mă zarzăre
să mă piază de mugure
înlăuntru de roată.
Nu credeam să mă stele,
să mănânc din vițele
ram cu umbră și geam
să mă eu
nu credeam
și să mie
redă-mă
nu credeam nici atâta.
Nu credeam, nu credeam.
Ce nu credeai?
m-a întrebat urâta, trista
lăsare de braț, peste nouri
ca gândirea unui împărat poet.

Nu credeam să-nvăț 
a muri vreodată
dar nici să mă nasc
nu credeam a mă naște vreodată.

Nichita Stănescu. Odă
foto: The Mending Project


miercuri, 21 mai 2014

care e durata unei taceri?


” Infinit! Infinit!


Adună-ți bolțile deodată


În șuier prelungit


Și-n fruntea mea secată


Și-n pieptu-mi aiurit


Te-nfige drept ca o săgeată.”


 (Arghezi )