miercuri, 18 decembrie 2013

sâmbătă, 7 decembrie 2013

mie-mi plac toate stelele
cum sună.


... breaking news


laleaua neagra

despre lalele negre nu stiu nimic
dar am fel de fel de pareri.
cert e ca
au si ele farmecul lor

si fidelitati
si veleitati
si frici
si furtuni de nisip
si curaj in talpi
si in varfurile degetelor, inima.

lalelele astea au inimi care zvacnesc si urla si fac scandal,
doar doar
or fi resuscitate...

lalelele astea
bantuie
si iarna.

cu inimile lor cu tot.
cu petalele
negre negre
de suparare
si frumoase de pica

dama de pica
se ridica,
Doamne?
se ridica.


marți, 26 noiembrie 2013

Mica Sirena - iată un subiect pentru o lungă povestire


“Cand cineva a ajuns in situatia sa creada ca ceea ce nu isi doreste se va intampla si ceea ce doreste nu se va intampla, aceasta este cu adevarat starea numita disperare.”

 Schopenhauer









stă să ningă


nimic nu se pierde, totul se transformă

ce e conținut, nu e afișat.

omul : sursă de lumină


durerile dor ca să trezească răniții...



marți, 19 noiembrie 2013

adevăr sau provocare?





                                                      toți drogații atârnă de un adevăr...
                                                       



miercuri, 6 noiembrie 2013

In the morning there is Meaning



" Sprijinul pe care îl primesc de câteva zile este copleşitor. Nu am să înşir pomelnicul de oameni, am să zic doar că vă sunt recunoscătoare până la cer şi înapoi. Astăzi s-a prezentat o singură persoană pentru a dona şi a fost respinsă pentru că nu avea vene bune astfel că mă simt nevoită să subliniez urgenţa de a dona. Se apropie weekend-ul când centrul se închide şi dacă se întâmplă ceva atunci, suntem legaţi de mâini şi de picioare. Şi nu uitaţi să menţionaţi numele mamei. "  
                                                                         Lucia Alexandra Rosca










Trebuie sa fie, nu se poate altfel!



" Dragostea adevărată îl încredințează lăuntric pe celălalt fără manifestări exterioare. Dragoste înseamnă să asculți cu durere mâhnirea celuilalt. Dragoste înseamnă și o privire îndurerată și un cuvânt pe care îl vei spune cu durere celuilalt când el se confruntă cu o greutate. Dragoste înseamnă să participi la durerea lui, să-l odihnești în necazul lui. Dragoste înseamnă să rabzi un cuvânt greu pe care ți-l va spune. Toate acestea ajută mai mult decât cuvintele multe și decât manifestările exterioare. Când suferi lăuntric pentru celălalt, Dumnezeu îl încredințează lăuntric de dragostea ta și atunci el o simte chiar și fără manifestări exterioare. Tot așa se întâmplă și când nu se exteriorizează răutatea pe care o avem în lăuntrul nostru; și în acest caz celălalt tot o simte. " 
(Cuviosul Paisie Aghioritul)




vineri, 25 octombrie 2013

to hold hands


   What kind of world is this if a madman tells you you must be ashamed of yourselves ?

                        


luni, 21 octombrie 2013

Altfel mi-am imaginat fericirea...


" Eu n'am sa mor decat in film. Iar dupa ce mor, se stinge lumina si ma fac din nou vie. N'am sa mor niciodata de tot!"  

(Aglaja Veteranyi)

joi, 3 octombrie 2013

OuiBaDa


de Gigi Căciuleanu



Pe dunga (aia!) roşie-galbenă de cer
Se-ntâmplă lucruri şi minuni
Se-ntredeschide lada cu minciuni
De ni-se-'neacă-neică-ochii-'n-nică-IERI

Pe celălalt tărâm, o stea
O-nvaţă p-alta cum să stea

C'o falcă-n pământ, Muma Pădurii
Neagră-i de cer în noaptea gurii
În iaz de lună
Sân de zână
Ileana, soră c-o Sânziană
Sânzaţii caută nebună

Noapte - hapsână
Zmei - fârtaţi. Codru - vrăjmaş

Din nor în nor
Pepelea - soare-ntr-un picior

Netoţi
Păcală
Şi Tândală
Sunt
Tocaţi
De către toţi
Mărunt
Da-n
Van
Că-s nărăvaşi

Între ciocan
(CIOCAN!)
Şi nicovală
Piticii, seceră
(SECERĂ!)
da' spală

Cheală,
Vicleană,
Pasărea Măiastră
Înşiră mărgărite la fereastră
Naude nu mai vede afară
Navede tare-i de ureche
Şontâc-şontâc pe drum de seară
Nu-şi vin de hac
Da' fac
Pereche

Verde- şi Roşu-Împărat
În doi
Îşi fac şi ei razboi
Un tărăboi
De cad din pat

În sat
Feciorii cei mai tineri
S-au îmbătat
Cu Sfânta Vineri
Şi-o tot îmbie
Să mai vie
Să ia la puţ o apă vie

Hai hui,
Bau-Bau
Ba îi
Ba nu-i

Moş-Vodă-Lobodă s-a-nfipt
În orizont şi ţipă că-i e dor
De Statu'-Palmă-Barbă-Cot
Să-l vază fript
Să-l mânce copt
Cu papură-mpănat

Albastră-Ca-Zăpada, colo sus
Se bălăceşte în apus
Iar Calul-Alb-Înaripat
Pe Făt-
-Frumos l-a înhăţat
şi hăt-
-Departe mi l-a dus

În amfiteatru cântă un pom
Fără o frunză, lung şi trist

*

Aşa e viaţa de artist
Vesel în vis
Şi-n somn
NeOm

                                                                                                                                        (sursa Liternet)

vineri, 20 septembrie 2013

stare de pri veghe tor




...
” In this moment when you know you' re not a sad story, you are alive!
You stand up and everything you see makes you wonder... "

(The perks of being a wallflower)

septembrie, altfel!





 " Visul nostru e o nație întreagă care să gonească neîncetat după capătul curcubeului, niciodată onestă, bună sau fericită acum, ci grămădind tot darul real căpătat în prezent la fundația pentru altarul viitorului ”

" I-am învățat să vadă viitorul ca pe un tărâm al făgăduințelor la care doar eroii aleși de soartă au acces - iar nu ca pe ceva către care fiecare se îndreaptă în ritmul de șaizeci de minute pe oră, indiferent ce face și indiferent cine e. ”

                                          (Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, C.S.Lewis)

marți, 2 iulie 2013

Nu creez păsări, ci zboruri




Brâncuși în atelier


Eu sunt o fereastră 

Un geam, un loc liber 
prin care cineva îl vede pe altcineva. 

Caut să mă spăl tot timpul,  
să nu mă murdăresc de muște 
și nici de nimic; 


să fiu transparent
ca cineva să-l vadă prin mine
pe altcineva.  




 ( Nichita Stănescu, Grația )




Ceasul / Isprăvile lui Guguță


”  Cum îl vede mai fără griji, Guguță se dă pe lângă taică-său:

- Tată, când vor rămâne doar oleacă de minute în ceasul tău și-i vrea să scapi de el, să mi-l dai mie să-l arunc.

Tata îl mângâie pe cap și Guguță se bucură: așa o să fie!

Trece o zi, trece o săptămână - tata nu-i dă ceasul. O fi încă plin cu minute, dar o să vină și vremea aceea.

Guguță însă nu mai are răbdare, își pune o curelușă la mână și se tot bagă în ochii tatei:
- Să-ți spun ce oră e? se uită el la curelușă.

Tata își caută de treabă, da' bunicul ridică ochii la soare.
- Ce faci, bunicule?
- Potrivesc cât e vremea, Guguță.
- Acesta e ceasul tău?
- Păi altul nici nu-mi trebuie!...

Guguță îl compară cu al tatei și găsește că ceasul bunicului e mai bun.

Să tragi un ciocan în ceasul tatei, nu rămâne un minut în el; în ceasul bunicului au bătut cu tunul la război și tot nu s-a stricat - luminează și încălzește!
Apoi, la ceasul ăsta se pricep și păsările și caii.
Umblă și umblă, nici ceasornicar nu-ți trebuie!

Într-atât i-a plăcut ceasul lui bunicu-său, că Guguță a aruncat curelușa cât colo. ”


luni, 1 iulie 2013

Vara (2)

pentru mine înseamnă:


vacă la cireadă, lapte cald și proaspăt, apă la pompă, vițel sau vițică, muște și miros de tei.
socată.

slatină, pădure, ghindă pentru porci.
prune, ouă în cuibar.

mere furate din cimitir.

fân.
greblat, greieri, izvor cu apă rece.

zmeură. 
ploi, tunete și fulgere.
covoare spălate în Ozana.
pescuit la cratiță, tălpi goale, dig, prund și scaieți.

harbuz din piață, pui cu smântână, Robin Hood citit în meri.

șapte pietre.

porumb prășit și porumb fiert,  un cocoș și multe găini.

ardei copți, alivenci și poale-n brâu, broaște-n iaz, scânduri lipsă în podeț.

alte vaci, altă cireadă, alte dealuri chiar.

ciobani. 
mers pe biciletă prin trei sate.
povestiri despre Dumnezeu cu bunicul în pădure,
stropitoare.
roșii semicoapte, turte,  gândaci pe cartofi.

o minge roșie și o livadă cu meri.
șlapi de gumă.

dulăi.

Vara


pentru mine înseamnă:









fotografii de Sorin Onișor !


duminică, 30 iunie 2013

24 iunie





Be near me when my light is low,
When the blood creeps, and the nerves prick
And tingle; and the heart is sick,
And all the wheels of Being slow. 

( Lord Tennyson )



Unul dintre noi! / One of us!


un embrion este o persoană.


o ”aglomerare de celule” curioase: inimă care bate, mâini care se mișcă-ncet, piciorușe, ochi închiși pentru scurt timp, gură care-ncepe să răspundă imediat ce omulețul a ieșit la soare.
spune Nu! experimentelor pe oameni semnând petiția:



https://ec.europa.eu/citizens-initiative/ECI-2012-000005/public/index.do?oct_path=%2Fsignup.do&initiativeLang=ro&oct_system_state=OPERATIONAL&oct_collector_state=true&currentLanguage=ro




site-ul oficial al campanieihttp://www.oneofus.eu/

luni, 17 iunie 2013

Alexa Visarion


 Despre el însuși. Și nu numai...




! ” Regizorul - valoarea interogațiilor adresate Prezentului ”

! ”În spectacolul pe care îl vedem există întotdeauna un alt spectacol. Acest alt spectacol trebuie să ne intereseze ”

! ” Întotdeauna creația reală depășește propunerea ”

! ” N-am făcut nimic important în afara faptului că am trăit neliniștea cu importanță ”

! ” Am încercat să aflu cine sunt ”

! ” Am încercat să pun înțelesuri. Înțelesuri poți pune când în tine sălășluiește, în deplinătatea ei, contradicția!”

! ” Tu să ai deschis totul în tine pentru a primi ce există în tot ce e în afara ta, ăsta e singurul rost al vieții ”

! ” Plecarea spre moarte a început odată cu nașterea ”

! ” Singurul care mă poate distruge cu adevărat sunt eu însumi ”

! ” Ce suntem la urma urmei? Artiști care doresc ca umanul să nu se degradeze ”

miercuri, 15 mai 2013

despre lumină, în orașul pietruit



Umbra lui Dumnezeu e tot ce vezi,
ce-n spațiu se desparte și s-adună,
pământ e ea, și prund și undă,
un drum cu călătorul dimpreună,
fântână-adăpostind o lună.
Umbra lui Dumnezeu e mai vârtoasă în lumină,
mai grea ca alte umbre. Și nu-ți scapă.
Și poți s-o strângi sub chip de holdă și grădină.
Și poți s-o bei în chip de apă. 


Umbra lui Dumnezeu, Lucian Blaga


Neamț, 9 mai, la apus


văzut de Cristina Fochi


Mirosul de pene de gaină e acasă.  
                                                                 
                                                                        ( De ce fierbe copilul în mămăligă )

Ștefan Câlția, de ziua lui


         Inspiraţia este un dar pe care ţi l-a dat Dumnezeu şi pe care te străduieşti să-l împlineşti. “E ca şi când ţi-a dat Dumnezeu o bucăţică de pământ pe care trebuie să o lucrezi. Şi o lucrezi şi o îngrijeşti cu dragoste, cu înţelegere, cu sârguinţă. Brusc, timpul nu a schimbat nimic în opera mea... ori în inspiraţia mea. Dar o dată ce vremea trece se cizelează nişte lucruri, cred eu, în tine, în felul cum gândeşti, în viziunea artistică.


Pentru mine, astăzi nu este un moment anivesar şi chiar dacă îmi sărbătoresc ziua o fac de ziua Patronului, Sfântul Ştefan. Îmi văd de lucrul meu, şi lucrul meu e acelaşi de 50 de ani. Pictez, îmi văd de casă, de cei din jurul meu şi aşa mai departe, lucruri simple şi normale. Aş vrea ca cei din jurul meu să ştie că eu cred în instituţia monarhică şi îl iubesc pe Rege. Nu cred în noroc, norocul era doar un salut al minerilor. Un bun creştin nu are nimic de-a face cu norocul.

Cred că pe lângă darul care ţi s-a dat de a descifra nişte taine ale acestui spaţiu pe care noi îl denumim cultură, ca şi om de cultură trebuie să fii un om care să suferi şi să te bucuri de toate lucrurile din jurul tău. 
Dacă nu m-aş fi născut român? Nu puteam să mă nasc altceva decât român pentru că Dumnezeu a rânduit lucrurile foarte bine demult, de când a făcut lumea. Cred în Dumnezeu şi dacă crezi în Dumnezeu dintr-odată descoperi că trăieşti într-o lume extraordinar frumoasă şi eşti înconjurat numai de lucruri bune. Lucrurile rele sunt neputinţa noastră de a face bine.
Am fost un copil care ştia doar alb şi negru, bine şi rău, în adolescenţă eram deja un bărbat care-şi punea întrebări şi care a început să observe că în lume există şi gri.


În afară de sănătate, nu-mi doresc nimic special, să pot să fac în continuare ceea ce Dumnezeu mi-a dat de făcut pe această lume. În încheiere, vreau să transmit tuturor cititorilor dumneavoastră «Hristos a înviat!»

( preluat de jurnalul.ro





despre Ștefan Câlția mai multe

to forgive







 " De ce când vedem ceva frumos tragem aer în piept mai vârtos ca de obicei? De ce? ”
   Oana Pellea

duminică, 5 mai 2013

oda bucuriei




Oh qu'elle est belle notre chance

Aux milles couleurs de l'être humain

Adevărat a înviat!



 ” De a lucrat cineva din ceasul cel dintai, sa-si primeasca astazi plata
cea dreapta.
De a venit cineva dupa ceasul al treilea, multumind sa praznuiasca.
De a ajuns cineva dupa ceasul al saselea, sa nu se indoiasca
nicidecum, caci cu nimic nu va fi pagubit.
De a intarziat cineva pana in ceasul al noualea, sa se apropie,
nicidecum indoindu-se.
De-a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea, sa nu se teama din
pricina intarzierii, caci darnic fiind Stapanul, primeste pe cel din
urma ca si pe cel dintai, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas
ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintai; si pe cel din urma
miluieste si pe cel dintai mangaie; si acelui plateste, si acestuia
daruieste; si faptele le primeste; si gandul il tine in seama, si
lucrul il pretuieste, si vointa o lauda. ”


Sfantul Ioan Gura de Aur

sâmbătă, 27 aprilie 2013

Un om avea un cal

și calul n-avea nimic împotrivă.


Alecsandra Raluca Dragoi 
                                                      http://www.alecsandraralucadragoi.com/



Sorin Onișor





Profesionistul


”   Pe întregul munte uriaș de gunoaie se aflau domnii cenușii în costume elegante, cu pălării tari și rotunde pe cap, serviete plumburii în mână și mici trabucuri cenușii în gură. Tăceau cu toții, privind neclintit spre punctul cel mai înalt al haldei de gunoaie unde fusese instalată un fel de catedră pentru judecători, la care erau așezați trei domni ce nu se deosebeau întru nimic față de ceilalți.

- Agentul BLW/ 553/ c  să se prezinte în fața Curții Supreme!


Chemarea fu repetată mai departe jos și răsună ca un al doilea ecou încă o dată și mai departe. Pe urmă se deschise o cărare în mulțimea adunată și un domn cenușiu urcă încet pe halda de gunoaie.


- Sunteți agentul BLW/ 553/ c? De când lucrați pentru Casa de Economie a Timpului?

- De când am luat ființă.
- Se înțelege de la sine.
...
- Vă este cunoscut că în acest oraș există un număr considerabil de copii care au umblat azi pretutindeni cu lozinci și pancarte, având chiar planul nemaipomenit să invite tot orașul la ei pentru a da explicații cu privire la noi?
- Îmi este cunoscut.
- Cum vă explicați că acești copii au informații despre noi și despre activitatea noastră?
- Nu pot să-mi explic. Dacă-mi pot permite însă o observație, aș dori să expun Înaltei Curți că toată chestiunea nu trebuie luată mai în serios decât merită. Nu-i mai mult decât o copilărie neputincioasă! În plus, mai rog Înalta Curte să ia în considerare faptul că am izbutit fără nici un efort să zădărnicim adunarea plănuită, nelăsându-i pe oameni să aibă timp pentru ea. Chiar dacă n-am fi izbutit, sunt sigur că acești copii n-ar fi știut să le comunice oamenilor nimic altceva decât vreo poveste de groază copilăreasca. După părerea mea, ar fi trebuit chiar să lăsăm să aibă loc adunarea, pentru ca astfel...
-  Acuzat! Vă dați seama unde vă aflați?
- Da, șopti agentul.
- Nu vă aflați în fața unui juriu omenesc, continuă judecătorul, ci în fața semenilor dumneavoastră.Știți foarte bine că nu ne puteți minți. De ce încercați totuși?
- Este...o deformație profesională, bâigui acuzatul. ”

Momo,  Michael Ende


marți, 23 aprilie 2013

Zvyagintsev, un preferat

" E ciudat că firea ne silește să deplângem
Ce-am săvârșit cu-atâta stăruință ”
                                              Shakespeare




vineri, 12 aprilie 2013

despre prietenie



Te voi primi deci din dragoste pentru tine, aşa cum eşti. Dacă şchiopătezi, nu-ţi voi cere să dansezi. Dacă urăşti pe unul sau pe altul nu-ţi voi impune tovărăşii. Dacă ai nevoie de hrană, te voi hrăni.



Nu am ce face cu prietenul care nu mă cunoaşte şi-mi cere explicaţii. 
Nu am să încerc să te divid pentru a te cunoaşte. Tu nu eşti nici acest act, nici celălalt, nici suma lor. Nu te voi judeca nici după aceste cuvinte, nici după aceste acte. Ci voi judeca actele şi cuvintele după tine. 
Îţi voi cere, în schimb, să mă asculţi.Nu am putere să mă transpun în neputincioasa zarvă a cuvintelor. Sunt un munte. Şi muntele poate fi contemplat. Dar nu ţi-l pot oferi, cărându-l cu roaba.


   
(Citadela)

marți, 26 martie 2013

ce mai e si teatrul asta?

Apoi
m-am luat pe mine însumi, 
m-am sprijinit de cele două maluri
ale fluviului,
ca să le-arăt un pod,
între cornul taurului și iarbă,
între stelele negre ale luminii și pământ,
între tâmpla femeii și tâmpla bărbatului,
lăsând cuvintele să circule peste mine,
ca niște automobile de curse, ca niște trenuri electrice,
numai s-ajungă mai iute la destinație,
numai ca să le-nvăț cum se transportă lumea,
de la ea însăși,
la ea însăși.

Nichita. Ars Poetica


duminică, 17 martie 2013


Sunt văduvele.
Sunt femeile astea în negru pe care crezi că, din pricina vârstei, nu le mai doare,că pentru ele pierderea cuiva drag nu mai e o nenorocire...dar le doare!
Le doare, cum nu?!
Dragul lor e mai adânc. Le doare cu atât mai mult.

Numai că pe ele timpul le-a învățat să nu se mai opună nici unui D important.
Nici dragului, nici durerii...





vineri, 15 martie 2013

Decalogul Părintelui Savatie Baștovoi





1. Să nu uiţi că trebuie să mori
Când aveam doi ani, am căzut din sania înhămată la cal, iar tata s-a dus fără să mă observe. Tata era pădurar pe atunci şi întâmplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Când calul a pornit, eu am căzut pe spate, în zăpadă, amestecându-mă cu cerul alb de iarnă. Atunci am avut pentru prima oară descoperirea singurătăţii şi a morţii. Nu am plâns şi nici nu am strigat. Ţin minte că eram îmbrăcat într-o salopetă albastră cu glugă. M-am întors tăcut în casă, la mama, mergând atât de încet, încât să-i dau răgaz tatei să mă ajungă din urmă.

2. Să nu uiţi că trebuie să iubeşti

Cel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om este să nu fie iubit. Dar cred că şi mai cumplit este să nu iubeşti. Întotdeauna mi-a fost uşor să iubesc oamenii, să mă bucur că-i văd. De aceea, nu am avut nicio piedică în a înţelege Evanghelia. Când făceam vreo bazaconie, mamica îmi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsa supremă, pe care eu o trăiam ca pe o izgonire din Rai. Sfântul Isaac Sirul spunea că focul iadului nu este altceva decât dragostea pierdută pe care eşti condamnat să o contempli veşnic.

3. Să nu preţuieşti în bani ceea ce Dumnezeu ţi-a dat în dar

Am înţeles asta în adolescenţă. Eu fiind elev la Liceul de Artă („Octav Băncilă”) din Iaşi, mama m-a dus la Petersburg să văd Ermitajul. Acolo, am stat la o familie de abhazi, o femeie divorţată cu doi copii, dar foarte descurcăreaţă. O chema Izolda şi ea mi-a cumpărat prima mea chitară. Dumnezeu să-i dea sănătate! Avea grătar şi făcea mulţi bani. Eu niciodată nu am văzut atât de mulţi bani. Vindea frigărui noaptea, până spre dimineaţă, că erau nopţile albe. Uneori ieşeam şi eu cu ei, că era interesant. Ei făceau şi vindeau frigărui, iar eu desenam într-o mapă pe care o sprijineam pe genunchi. Cât oamenii mâncau, eu aveam timp să le „fur” portretele. Un bărbat chel şi vesel s-a apropiat de mine şi a început să exclame: „Păi ăsta sunt eu! Sunt chiar eu! Cât să-ţi dau ca să mi-l vinzi?”. Eu zic, vi-l dau aşa, eu nu vând. Şi i-am dat acel portret. Bărbatul totuşi mi-a dat un dolar, era în 1991. Apoi s-a dus. Eu am rămas cu acel ban. L-am pus într-un caiet şi nu l-am folosit niciodată.

4. Să nu crezi răul
De câte ori am crezut un rău despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simţit murdar, părtaş la o lucrare de urâţire a omului. Am vorbit şi eu de rău, iar timpul mi-a demonstrat de fiecare dată că nu am avut dreptate. Prefer să greşesc prin a-mi păstra o părere bună despre un om rău decât să ajung să cred o vorbă proastă despre un om bun. Orice rău este o minciună. Răul, aşa cum spunea fericitul Augustin, nu există. Răul este o mare absenţă, absenţa binelui şi a iubirii. De aceea, a crede răul este totuna cu a te cufunda în absenţă, în minciună.

5. Să nu te crezi pierdutEu sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate relele care ies din această cădere sufletească. Dar într-o zi mi-a venit gândul salvator. Mi-am zis că Dumnezeu cunoştea căderile mele, şi cele trecute, şi cele viitoare şi totuşi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare. Dacă ne-am născut înseamnă că Dumnezeu şi-a pus toată încrederea în noi. E o mare încurajare să te gândeşti că Dumnezeu are încredere în tine. La disperare omul e capabil de orice rău, el se porneşte cu război împotriva propriei fiinţe, având parcă o plăcere demonică din a-şi călca propriile principii, practic sinucigându-se spiritual. Cred că orice duhovnic adevărat îşi începe sfătuirea de după spovedanie prin cuvintele: „Să nu deznădăjduieşti”.

6. Să nu te crezi sfânt

Sfântul Siluan Athonitul zicea: „Două gânduri să nu le primeşti şi să nu le crezi, primul că nu te vei mântui şi al doilea că eşti sfânt”. Să nu te crezi mai bun ca alţii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui Dumnezeu, poate fi mai bună decât a vecinului, dar asta nu înseamnă că tu eşti mai bun ca el, doar lucrarea e mai bună. Darurile date de Dumnezeu nu se iau înapoi, dar oricine se mândreşte cu lucrările sale ajunge să se întunece şi să folosească darul prosteşte, după care ajunge să-şi piardă demnitatea.

7. Să nu te pui chezaş
De câte ori m-am pus chezaş pentru cineva, am încurcat oamenii şi am făcut rău. De când mă ţin minte, mă băgam să salvez pe toată lumea. Narcomani, beţivi, femei bătute de bărbat şi aşa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai necazuri, bani furaţi, lucruri dispărute, probleme cu vecinii. Am ajuns la concluzia că dacă vrei să ajuţi pe cineva, ajută cât te ţin curelele, dar fără să implici şi alţi oameni. Asta înseamnă să te pui chezaş pentru cineva, să garantezi că el se va îndrepta, că te reprezintă. Mare greşeală. Odată am citit din Pildele lui Solomon sfatul acesta: „Să nu te pui chezaş”. Noi, când citim Scriptura, înţelegem şi reţinem doar atât cât am experimentat, celelalte cuvinte nici nu le vedem.

8. Să nu te răzbuni de două ori

Răzbunarea este un păcat, dar este omenească. Scriptura spune să nu pedepseşti de două ori pentru aceeaşi greşeală, principiu care a ajuns şi în dreptul roman. Pot înţelege un gest de răzbunare, deşi e mai bine să nu te răzbuni, dar mă înstrăinez de omul care se răzbună de două ori, adică la nesfârşit, pentru o singură greşeală. Când m-am răzbunat o dată, a mai mers cum a mai mers, m-a iertat Dumnezeu, dar când m-am răzbunat a doua oară, s-a întors totul în capul meu şi am ajuns să înţeleg că m-am războit cu mine însumi.

9. Să nu învingi cu orice preţ
Oamenii care caută să fie învingători cu orice preţ, în cele din urmă, pierd totul. Prefer să fiu considerat învins uneori pentru a-mi păstra şansa să înving la urmă. Odată un episcop român mi l-a lăudat pe Adrian Năstase (se întâmpla prin 2004): „Vă daţi seama, omul acesta (Adrian Năstase) a avut doar note de zece, niciun nouă! E extraordinar, nu-i aşa?”. Eu i-am răspuns: „Eu nu am încredere în oamenii care au avut numai note de zece”. „De ce?”, m-a întrebat episcopul surprins. „Pentru că ei nu ştiu să piardă, iar omul care nu ştie să piardă te vinde pentru o victorie vremelnică”.

10. Să nu râzi de ruşinea nimănui
Când eram mic, am auzit băieţii mai mari râzând de cineva care a fost prins într-un păcat ruşinos. Apoi, de fiecare dată când mă întâlneam cu acel om sau auzeam vorbindu-se de el, îmi venea în minte, fără să vreau, păcatul pe care îl făcuse. Dar nicodată nu am spus cu buzele mele acel păcat şi m-am purtat aşa cu acel om ca şi cum nu aş şti nimic. Nici acum, când el a murit, nu pot spune ce am auzit, pentru că nu vreau să-i răscolesc ruşinea.




Decalogul a apărut în revista moldovenească VIP Magazin (februarie 2013, nr. 104-105).

miercuri, 6 februarie 2013

Labirintul



de la A la Z e cale lungă
de mii de pași imaginari...
de la Z la A
e cale de tine deșirat din mine.
și pentru că mine se poate și cu dulceață,
te las acolo,
să-ți împăturești marginile
și să vezi ce faci

vineri, 1 februarie 2013

3,14


” Trebuie să spun câteva cuvinte despre frică. Este singurul dușman adevărat al vieții. Numai frica poate învinge viața. Este un adversar inteligent, viclean; cât de bine știm că așa este. Nu are nici decență, nu respectă nicio lege sau convenție, este nemilos. Te atacă în punctul cel mai slab pe care îl descoperă numaidecât. Întotdeauna pornește din minte.

... Te grăbești să iei decizii. Renunți la ultimii aliați: speranța și încrederea. Iată, te-ai învins singur. Frica, de fapt o simplă impresie, te-a cucerit. ”



” - S-ar putea să fie girafe și hipopotami neîmblânziți care trăiesc în Tokio și un urs  polar în Calcutta. Noi nu credem că un tigru a trăit cu dumneavoastră într-o barcă.
- Aroganță de orășeni bogați! Permiteți să vă intre în metropolă toate animalele din Eden, dar nu-i dați voie unui simplu tigru bengalez în cătunul meu!
- Domnule Patel, vă rog să vă liniștiți.
- Dacă nu puteți nici măcar să credeți, de ce mai trăiți? Nu este dragostea greu de înțeles?
- Domnule Patel...
- Nu mă mai agasați cu politețea dumneavoastră! Dragostea este greu de înțeles, întrebați pe oricine iubește. Viața este greu de înțeles, întrebați orice om de știință. Dumnezeu este greu de înțeles, întrebați orice credincios. De ce vă vine greu să credeți?
- Încercăm doar să fim rezonabili.
- La fel și eu! Mi-am folosit rațiunea în fiecare moment. Rațiunea este de mare ajutor ca să obții de mâncare, haine și adăpost. Rațiunea este cel mai bun instrument. Nimic nu este mai bun ca rațiunea ca să ții tigrii la distanță. Dar dacă ești excesiv de rațional, riști să arunci tot universul în canal laolaltă cu apa din baie.”

luni, 28 ianuarie 2013

despre dragoste ? și câțiva demoni

Viata bate tot

Pe stradă. O duduie voluptoasă, vorbește la telefon.

Are un păr superb.
Tocuri, pantaloni de trening, telefon roz...trecem cu vederea. pe fund cu litere ondulate: Furletta,
 în mâna libera, trei plase pline de la Kaufland...
Merge grăbită și :

”Tu nu-mi zici mie așa, că-ți trag două peste bot! Eu-s și femeie și bărbat! Auzi? Îs și femeie și bărbat!...”

Pauză
Așteaptă la semafor, e verde demult, nu trece...
Strigă deodată în telefon:

”Ți-am zis că te iubesc în morții mă-tii! Paștele și Biserica!...Ți-am zis că te iubesc!”

Mă uit la ea...e frumoasă, tânără...și deloc bărbată

La cinci minute mai departe 2 bătrâni... se țin de mănă.

Ea își ține pumnul în mâna lui, el n-are mănuși, ea are.
....Sunt simpatici...s-ar putea crede că și ei se iubesc...



vineri, 25 ianuarie 2013

Montaigne

" Nebunie este a potrivi dupa priceperea noastra ce-i adevarat si ce-i inselatorie"...



" Noutatea mai mult decat maretia lucrurilor ne indeamna sa le cautam cauza"


" Trufia si iscodirea sunt prapadurile sufletului nostru: una ne duce sa ne varam nasul in toate, iar cealalta nu ne da tihna sa lasam vreun lucru nestatornicit sau nehotarat "

luni, 21 ianuarie 2013

" Arta moderna este foarte confuza. Toti ratacim prin jungla asta, va asigur" Mario Vargas Llosa


" Ce impunator este cuvantul scris! Il citesc si ii atribui o importanta mai mare decat vorbei, dar importante sunt motivele pentru care el, autorul, scrie si pentru care oamenii vorbesc. Iata ce e important. " Lev Tolstoi


miercuri, 9 ianuarie 2013

semne bune anul are


" Dragă Doamne Doamne,
Azi împlinesc o sută de ani. Ca Tanti Roz. Dormn mult, dar mă simt bine.
Am încercat să le explic părinților mei ce-i viața, un cadou foarte tare. La început supraestimăm cadoul ăsta: credem c-am primit viața veșnică. După aceea îl subestimăm: ni se pare urât, prea scurt, mai c-am fi gata să-l aruncăm.
 În sfârșit, ne dăm seama că de fapt n-am primit-o cadou, ci doar cu împrumut.
Și-atunci încercăm s-o merităm. Eu, care am o sută de ani, știu despre ce vorbesc. Cu cât îmbătrânești, cu atât trebuie să dai dovadă de bun gust ca să apreciezi viața. Trebuie să devii un rafinat, un artist.
La zece sau la douăzeci de ani, orice prost poate să se bucure de viață, dar la o sută, când nu mai poți să te miști, trebuie să-ți pui la contribuție inteligența..
Nu știu dacă am reușit să-i conving.
Mergi și pe la ei. Fă-Ți treaba până la capăt. Eu am obosit un pic.

       
                                               Pe mâine, pupici,
                                                                      Oscar”