luni, 27 august 2012

Toamna la Rilke

Cad frunzele, cad ca din departare,
de parca vestejesc gradini în ceruri,
cu gesturi de negare cad, de-a rîndul.

Iar noptile, cum cade greu pamîntul
din toate stelele, într-o însingurare.

Noi toti cadem. Si mîna asta, iata.
Caderea, vezi, e-n toti si în oricine,

Si totusi, este Unul care tine
nespus de blînd, pe mîini, caderea toata




RAINER MARIA RILKE

3 comentarii:

  1. http://www.scene4.com/0912/michaelbettencourt-d0912.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumim pentru ca publici asemenea idei! Uitasem complet de Rilke! Cred ca ar fi cazul sa revin asupra lui! Imi place ce gasesc pe blogul tau! Very useful for the heart/soul and particulary my soles :)

    RăspundețiȘtergere

for the vin

sunt cu o sticla de vin bauta ieri mai bogata si cu o sticla in jurul inimii sparta