miercuri, 14 decembrie 2011

Nu-mi spune că ești sărac ( Citadela )

Nu te înalţi decât prin ceea ce transformi
Dacă ţi-aş dărui o avere gata făcută, ca, de pildă, o moştenire neaşteptată, cu ce aş contribui la înălţarea ta?
Dacă ţi-aş dărui perla neagră a adâncului mărilor, fără a te supune ceremonialului scufundărilor, cu ce aş contribui la înălţarea ta? Nu te înalţi decât prin ceea ce transformi, căci eşti sămânţă.
Nu există dar pe care să ţi-l pot face. Iată pentru ce vreau să te liniştesc, atunci când te gândeşti la ocaziile pierdute. Nu există ocazii pierdute... Nu există ocazie pierdută, căci rolul tău este acela de a fi sămânţă...
Nu există pentru tine decât materialele din care-ţi vei clădi lăcaşul sfânt. Şi nu duci lipsă de pietre. Aşa cum cedrul nu duce lipsă de pământ. Dar pământul poate să ducă lipsă de cedri şi să rămână întindere stearpă. De ce te plângi? Nu există ocazie pierdută, căci rolul tău este acela de a fi sămânţă. Dacă nu ai aur, sculptează fildeşul. Dacă nu ai fildeş, sculptează lemnul. Dacă nu ai lemn, ia-ţi o piatră.
Ministrul pântecos şi cu pleoape grele, pe care l-am despărţit de poporul meu, nu a aflat, în domeniul său, în mormanele sale de aur şi în diamantele pivniţelor sale, nici măcar o singură ocazie de care să se folosească. Dar acela care se împiedică de un colţ de piatră, se împiedică de o ocazie minunată.
Dacă se plânge că i-au lipsit oamenii, înseamnă că a lipsit oamenilor. Dacă se plânge că nu a fost copleşit de iubire înseamnă că se înşală asupra iubirii: ea nu este dar pe care să-l primeşti.
Ocazia de a iubi nu-ţi lipseşte. Poţi să devii soldatul unei regine. Regina nu trebuie să te cunoască pentru ca tu să fii copleşit. L-am văzut pe geometrul meu îndrăgostit de stele. El transforma în lege pentru spirit un fir de lumină. Era vehicul, drum şi trecere. Era albina unei stele în floare din care îşi extrăgea mierea. L-am văzut murind fericit din cauza câtorva semne şi figuri în care se transformase. La fel grădinarul grădinii mele, care a făcut să înflorească un trandafir necunoscut. Un geometru poate să lipsească stelelor. Un grădinar poate să lipsească grădinii. Dar nu duci lipsă nici de stele, nici de grădini, nici de pietre rotunde pe ţărmul mării. Nu-mi spune că eşti sărac.

miercuri, 9 noiembrie 2011

omul cu valiza (categoria grea - obsesii)

cautandu-l pe Ionesco, iata ce descopar si va spun si voua:

" - Uneori, ma credeam un om religios, alteori ma credeam un umanist, dar in realitate stau in fata lumii ca in fata unui bloc opac si am impresia ca nu inteleg absolut nimic, si ca nu e nimic de inteles.
- Dar indoiala pe care o exprimati are o rezonanta foarte socratica si esti tentat sa spui ca, astazi, ca martor, sunteti mult mai aproape de Socrate decat de Marx.
- Stiti, nu sunt filozof, iar reactia mea a fost intotdeauna mai curand afectiva.
- Afectiva sau intuitiva?
- Afectiva sau intuitiva? Spun afectiva din pudoare, n-as indrazni sa spun intuitiva."

(din convorbirile cu Andre Coutin)

joi, 3 noiembrie 2011

vineri, 21 octombrie 2011

Vienna waits for you

2+2=4 ?

‎" Știm bunăoară de la Camus că vine mereu în istorie o clipă când cei care afirmă că 2+2=4 sunt pedepsiți cu moartea. Iar de la Dostoievski, în alt fel, că 2+2=4 nu mai e viață, ci obârșie a morții. Omului, zice el, i-a fost neîncetat frică de această regulă, o tot caută, de dragul ei străbate oceanele, își jertfește viața în căutarea aceasta, dar se înspăimântă la gândul că va da de ea. E un principiu de moarte, și bun lucru este că uneori 2 și cu 2 mai fac și 5.
Orwell, însă, crede că libertatea înseamnă libertatea de a spune că 2+2=4 și că de îndată ce lucrul acesta e recunoscut restul tot urmează de la sine."
(N.Steinhardt)

joi, 29 septembrie 2011

Waste Land




viața bate filmul. cum să faci artă din gunoi, cum să faci bani din artă, cum să faci ceva în și pentru lume

Vik Muniz



http://www.wastelandmovie.com/

duminică, 11 septembrie 2011

adevăruri despre care nu vorbim

http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/1161



m-am tot gândit cum s-o prezint, hmmm...
aș fi pus un interzis celor mândri și plini de prejudecăți, dar mi se pare că mai degrabă lor le e de folos, deci v-o recomand tuturor.

vineri, 2 septembrie 2011

Doi peștișori înoată în mare.
Cercetează epave împreună, explorează pădurea de alge, călătoresc de-a lungul și de-a latul oceanului.
În cele din urmă, unul din pești întreabă:
” Oare ce căutăm? ”
Celălalt răspunde:
” Am auzit că mai este ceva apă mai încolo. ”

joi, 4 august 2011

șah

” singurul lucru cu adevărat important este să simți și să trăiești pentru lucrurile în care crezi - atâta vreme cât nu te limitezi să crezi numai în propriul tău confort ” (John Fowles, Colecționarul)

joi, 21 iulie 2011

frunză verde băț, n-ai de lucru? fă-ți!

Stănescu a fost. și-apoi Lolita lui Kubrick

DEZÎMBLÂNZIREA

De mult negru mă albisem,
de mult soare mă-nnoptasem,
de mult viu mă mult murisem,
din visare mă aflasem.

Vino tu cu tine toată
ca să-ntruchipăm o roată,
Vino tu fără de tine
ca să fiu cu mine, mine.
O, răsai, răsai, răsai
pe infernul meu, un rai.
O rămâi, rămâi, rămâi
palma bate-mi-o în cui
pe crucea de carne
când lumea adoarme.

luni, 27 iunie 2011

la vida es sueño

” un om culege de pe jos o pietricică, o ascunde în pumn și îl întreabă pe altul:
- ghici ce am în mână.
- o bicicletă.
- ah, ai trișat, spune primul. te-ai uitat când o luam de jos ”
(scurt dialog african)


din carnetul unui vechi

Emil Botta - Un Dor Fără Saţiu

De un dor fara satiu-s învins
si nu stiu ce sete ma arde.
Parca mereu din adînc,
un ochi rapitor de Himera
ar vrea sa ma prade.
Si pururi n-am pace,
nici al stelei vrajit du-te-vino în spatii,
izvoare sub luna, ori dornica ciuta,
nimic nu ma stinge, nimic nu ma alina
si parca-as visa o planeta pierduta.
E atîta nepace în sufletul meu,
batut de alean si de umbre cuprins…
Un dor fara satiu m-a-nvins,
Si nu stiu ce sete ma arde mereu.

joi, 23 iunie 2011

fortuna labilis. sau Visul

și-a trecut un an de-atunci. și câte s-au mai petrecut!



„Aşa vrea soarta-atotcârmuitoare,
Credinţa pune-n cumpeni, şi trădare
Deşi ţine unul credincios cuvântul,
O mie-n schimb îşi calcă legământul..”

Pentru că e în noi o nevoie absurdă și totuși permanentă de asta, de nerespectare a legilor, indiferent de natura lor, de nesupunere, de trădare, de confort și pentru că, în general, ne displace ordinea și disciplina. Ne îmbătăm cu apă rece și dăm palma cu Mefisto, că parcă Dumnezeu e prea mofturos...da, ce-i drept, cine-a zis că Dumnezeu există? Cine e acest Dumnezeu? Dar cine-a zis și că există altceva în afară de noi? Nu suntem atotputernici? Păi la cum trăim, n-aș crede c-a existat vreodată nație mai înfumurată și mai ignorantă decât cea în care ne transformăm. Întoarcem lumea cu susu-n jos și așteptăm sfârșitul lumii.
Că-n noi e sânge de războinici și știm a ne bate cu tot ce-i ordine și disciplină, știm a ne răscula și a ne purta ca animalele, și suntem mândri, iar când ăsta nu-i un lucru bun, dăm vina pe soartă. Noi, românii, credem în soartă, credem în strigoi, din când în când, mai credem și-n icoane...dar na, nu l-am citit toți pe Shakespeare că să știm cam ce și cum. ”

(fragment caiet de regie Visul unei nopți de vară, adaptare după Shakespeare, mai - iunie 2010)

sâmbătă, 18 iunie 2011

et des dieux



de căutat: răbdare, puțin sens, nițică rațiune, o boabă de empatie, curaj
de găsit: emoții. fel de fel

marți, 7 iunie 2011

miercuri, 25 mai 2011

despre oameni și alte păcate

marți: 14 și 21 iunie la Uzina cu Teatru (Teatrul Național Iași), ora 19.30


” Să nu dormi noaptea înseamnă să-ți dai seama în orice clipă că ești anormal. De aceea aștept să se facă ziuă, când am dreptul să nu dorm. ” A.P.Cehov


(foto Iustin Șurpănelu)

liniște

din ciclul VORBE DE DUH


” Criticii sunt ca tăunii care nu dau pace cailor să are pământul.
Calul lucrează, toți mușchii îi sunt încordați ca niște coarde de contrabas și, în timpul ăsta, un tăun i se așază pe crupă, îl gâdilă și bâzâie.
Calul ce să facă?
Își încrețește pielea și se apără cu coada.
Ce o fi vrând să spună tăunul de bâzâie într-una? Cred că nici el nu știe.
E pur și simplu o fire zvăpăiată și vrea să arate: iaca, mai sunt și eu pe lume! Vedeți? Pot să și zumzăi, despre orice pot să zumzăi!
De douăzeci și cinci de ani tot citesc fel de fel de articole critice despre povestirile mele și nu-mi aduc aminte să-mi fi dat cineva vreo indicație prețioasă, n-am întâlnit niciodată vreun sfat bun. Numai Skabicevski m-a impresionat, când a scris că voi muri beat, sub un gard.”

A.P.Cehov

marți, 19 aprilie 2011

" pour them some wine "

you have the colurs that I wear

- ce fel de lecții sunt acestea, dragul meu?
- lecții de stat in picioare. nu fi încăpățânată !
- nu-s, adică n-aș fi
- ne vedem, ne vedem.

- aaa...să-ți curăți norul de noroi. ai venit cu cizmele murdare...
- plouă!
- ...și parcă nu mai am loc, o să cădem amândoi până la urmă.
- sunt niște urme doar
- dar ne-ncurcă. eu nu mai dorm pe jos din pricina lor, iar tu nu faci decât să le ocolești, toată ziua
- ha ha, asta-i nouă. parcă metaforă se cheamă, nu?
- (mândru) da!
- ce lecții sunt acestea, dragul meu?

și-a râs. și-a plecat

miercuri, 6 aprilie 2011

13, ghinion!

pentru că mergi așa cum eu mă-mpiedic.
pentru că tu știi tot și tot e simplu.
pentru că tu ești tu, pe când eu sunt cu semnul întrebării.
pentru că îți sclipesc ochii uneori,iar mie îmi sclipesc întruna.
pentru că...șoptești, iar eu urlu.
pentru că te superi și asta mă sperie...sau măcar mă face mică.
pentru că tac, ca niciodată, tac.
pentru că am descoperit, așa, cum torc degetele pe clape...și-au început să-mi placă verile.
pentru că am emoții...și tu ai replici.
pentru că nu te impresionează nimic, pentru că nu mă impresionezi cu nimic.
pentru că nu-mi deschizi ușa, din politețe, pentru că îi puii ușii zăbrele ca să nu mă miorlăi.
pentru că ești deocamdată doar atât
și pentru că,
pe lângă toate astea, minți frumos, dezmierzi, te strecori în toate
te confunzi cu mine...și...mă induci în eroare

pentru că porți cămăși pe care eu nu știu și nu vreau să le calc.

podul grant

l-am cunoscut azi:

luni, 28 martie 2011

mirror, mirror on the wall

citesc ” Nu există lucru viu sau aparținând într-un anumit sens vieții, care să nu ofere un aspect demn de dispreț. Același lucru are însă totdeauna și unul grav, magnific sau redutabil. Alegerea punctului de vedere depinde de dispoziția noastră: ambele aspecte sunt la fel de veridice. ”

azi dimineață, în drum spre facultate, mă gândeam: mi s-a spus că ar trebui să mă intereseze politica. să deschid televizorul deci...adică să ies din lumea mea în care încă se mai poate, să mă lepăd de ea pentru realitatea mamei mele, realitate care pe mine m-ar face să mă sinucid în câțiva ani. noroc că n-am curaj!
eu nu sunt un om atât de plin de nădejde.
și mi-ar plăcea să pot gândi. și să pot trăi mai mult. ce viață ar fi aceea cu televizorul deschis?!
probabil că mi-am asumat o ignoranță.

sâmbătă, 19 martie 2011

studii despre iubire - decalog

1. Tu nu eşti deocamdată pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume…

2. Eu vânez găinile, pe mine mă vânează oamenii. Toate găinile se aseamănă între ele, şi toţi oamenii se aseamănă între ei. Aşa că mă cam plictisesc.

3. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebiţi de-ai tuturora. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. Ai tăi mă vor chema din vizuină, ca o melodie.

4. Vezi tu, colo, lanurile acelea de grâu? Eu nu mănânc paine. Mie grâul nu mi-e de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi trezesc nici o amintire. Şi asta-i trist! Tu însă ai părul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat cand mă vei fi îmblânzit! Grâul, auriu şi el, îmi va aminti de tine. Şi-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu…

5. Vulpea tăcu şi se uită îndelung la micul prinţ.
- Te rog… îmblânzeşte-mă !

6. Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic.

7. Trebuie să ai foarte multă răbdare. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Graiul e izvor de neînţelegeri. Însa vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine…

8. A doua zi micul prinț se întoarse

9. Ar fi fost mai bine dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră, zise vulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiaza, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită.

10. - Am să plâng
- Din vina ta, spuse micul prinț, eu nicidecum nu-ți doream răul, dar tu ai vrut să te îmblânzesc...





” riști să plângi un pic dacă te-ai lăsat îmblânzit ”

marți, 1 martie 2011

viața ca un morcov




” my only talent if you can call it talent, in my case, is that I love this little world within the thick walls of this playhouse and I'm fond of the people who work in this little world.
outside is the big world
and sometimes the little world reflects the big world for a moment so that we understand it better or is it, perhaps, that we give the people who come here the chance of forgetting for a while, for a few short moments...for a few moments...the harsh world outside...”
( Fanny och Alexander )

luni, 21 februarie 2011

jaluzele sau perdele?





de ce pune un om perdele dacă îi place lumina?

the possibilities were endless ...


La Meglio Gioventu

luni, 14 februarie 2011

Omul cu sacul

” un om căra în spate un sac foarte greu, sub un soare fierbinte.
se întâlnește cu alt om, care-l întreabă ce cară în sac.
- prosoape, răspunde el.
- pentru ce?
- ca să-mi șterg obrazul.
- nu ești în toate mințile! exclamă celălalt. e un sac foarte greu! cred că ai sute de prosoape în el!
- într-adevăr, răspunde omul. știi, eu transpir foarte mult. ”

luni, 7 februarie 2011

la prima vedere

caii își întorc coamele
și se scutură de sârme...
caii ăstia căzuți nu s-au vazut
în nici o altă zi
în nici un alt legământ

și-acum , iată-i:
merg în neștire,
în neștirea celuilalt.

merg, de drag.

caii ăștia nu se cunosc,
se cântă.

când coamele pline de sârme
îi cheamă înapoi,
caii uită
că se văd azi pentru prima oară

și merg, agale.

duminică, 6 februarie 2011

luni, 10 ianuarie 2011

Shakespeare in love

No longer mourn for me when I am dead
Then you shall hear the surly sullen bell
Give warning to the world that I am fled
From this vile world, with vilest worms to dwell:
Nay, if you read this line, remember not
The hand that writ it; for I love you so
That I in your sweet thoughts would be forgot
If thinking on me then should make you woe.
O, if, I say, you look upon this verse
When I perhaps compounded am with clay,
Do not so much as my poor name rehearse.
But let your love even with my life decay,
Lest the wise world should look into your moan
And mock you with me after I am gone.