miercuri, 26 mai 2010

sunt student la medicină

și-mi disec primul cadavru.
îl cheamă Teatru
și e plin de fiere.
a murit clocotind în suc propriu...
și-a devorat mațele,
și-a donat rinichi tuturor celor care aveau sau nu nevoie,
și-a feliat creierul și l-a întins pe pâinea noastră cea de toate zilele,
și-a conectat inima la aparate de măsurat în lei, vulturi, potârnichi, reni, gâşte, păianjeni, peşti, stele de mare,
și-a îmbâcsit plămânii cu fum ca să-i umble coșarul hoinar, alungându-le oamenilor fel de fel de griji,
și-a zgâriat retina cu florile răului,
și-a spart timpanele cu descântece și vrăji
și-a cioplit în piele poruncile zeilor, blestemele lor,

a scos din timp cuiele și l-a lăsat să zboare...

disec deci, pe cât se pare, un sinucigaș, pe care încă-l cheamă Teatru.

4 comentarii:

  1. încă...încă eşti tu şi ăsta e un lucru bun...

    RăspundețiȘtergere
  2. parca uitasem niste lucruri, multumesc ca mi le-ai reamintit!

    RăspundețiȘtergere
  3. să trăim şi să muncim. asta aduce a cehov.

    RăspundețiȘtergere