marți, 13 octombrie 2009

miroase a sarmale

miroase a sarmale…
sarmale din creier copt,
sarmale din inimi anapoda si rau croite.
miroase…
miroase ca sa nu puta
si pute cand te-astepti mai putin.

mi-am luat zborul de pe-o craca…
de fapt, nu…
cracile nu mai erau disponibile cand m-am nascut eu,
asa ca mi s-a pus la dispozitie o radacina -
de ceapa sau cartof, nu conteaza.
m-am pitit sub mustati
si–am irosit lumea cu alti ochi…

eu am inspirat mult si bine.
si-am asteptat
si-am asteptat
si s-a saturat asteptarea de mine.
m-a impins cu nasu'-n panza freatica
si mi-a zis:
“ copila, mergi!
mergi de bea nitica apa,
ca prea traiesti cu aer "
dar eu, mai incapatanata, am zburat.

voiam sa prind un sfant de coada si sa-l aduc pe radacina mea.

…da
am sfidat legea gravitatiei,
dar numai pentru o cauza nobila -
nu ma apar. zau…

mi-am aprins in creier becuri
sa se coaca mai usor,
mi-am aprins neoane
sa evit putorile...
ca pute, domnule, ingrozitor!
si ti se face culmea de sarmale.
da … sarmale in foi de viata buna,
sarmale din inimi grase, umflate cu pompa.



dar vezi bine, pe radacina mea, sfantu'-si face cruce.

3 comentarii: