duminică, 4 octombrie 2009

bunicule, tu ai la tine-n curte pitiponci?

gata deci cu poezia.

am fost ca tot studentul silitor la facultate si s-a dus naibii metafora,
s-a dus goethe in tarile calde, ca vine toamna, s-a dus si toamna, de suparata ce era, dupa goethe.

bunicule, tu ai la tine-n curte pitiponci?
daca n-ai, iti fac eu rost.
la noi, in curte curg, curg ca lacrimile din ochii unei portocale.
la noi, in curte oamenii pazesc pietrele de moara si sughita mult.
la noi, in curte pitiponcii cresc si nu se mai opresc.

la noi, in curte, sunt prea multe virgule de care se agata mortaciunile cand vin in vizita.
la noi, pitiponcul are propriul lui nume si functia scrijelita pe obraz.

bunicule, daca n-ai, ti-i dau eu pe toti,
dar vreau la schimb un bufon!
sa-l trimit dupa toamna...si dupa goethe.
poate-i spune doua vorbe de duh


si duhul a slabit.

la noi, in curte, pitiponcii mananca tot.

Un comentariu:

  1. la noi in curte pitiponcii pitiponcesc pitiponceste pitiponcelile pitiponcind (e, asta da cimilitura!)

    RăspundețiȘtergere