duminică, 27 septembrie 2009

sunt tot eu, Doamne!

sunt tot eu,
m-am strecurat in sosete
si-am strabatut bulevardul.
imi place, e ca un joc de cuvinte amare -
amare, acre, efervescente -

oamenii se joaca de-a negustorii
si se stramba la tine.
eu n-as zice ca au dreptate, dar e haios, oricum.
...

sunt tot eu, Doamne,
tot,
am lasat, din greseala, un scaun, acolo, pe asfalt.
l-am uitat chiar deasupra umbrei tale,
sterge-l, din cand in cand, de oale si ulcele
ca oamenii astia, nebuni, nu mai stiu
sa-si faca nevoile acasa.

sunt tot eu, Doamne,
tot.

imi dai un ac ?
mi-am rupt sosetele pana la sange
si imi cresc unghii in pamant.

2 comentarii: