joi, 10 decembrie 2009

profetii despre trecut

profetul mananca fructe de padure la micul dejun si scuipa samburi toata ziua, scuipa atat de mult incat nu mai ramane niciun spatiu de respirat. e plin de zeama. de zel. de zorba grecul.

joi, 3 decembrie 2009

coate goale

doi oameni saruta asfaltul.
de nevoie.
doi oameni sub ros
s-au ros de tot unul pe altul.

doi oameni sunt un fel
de coate goale.

miercuri, 4 noiembrie 2009

prima ninsoare

mergeam cu pătrunjelu-n mână și mă uitam.
mă uitam
ca să nu mă mai găsesc.
și pătrunjelul, nenorocit, curgea din mâna mea

și ningea...
ningea a soare,
ningea a lepră,
ningea a țipete și-a gloată,
ningea a galben,
ningea în pătrățele,
ningea a plopi și-a robi și-a rouă
și ningea ca să nu plouă.

creștea pătrunjelu-n urma mea
și câinii se-nfruptau din el
că erau sătui de mine.
ninge mult și ninge bine!

m-am vindecat de-atâta verde,
mă-mbolnăvesc de-atâta alb

că ninge,

ninge peste pătrățele,
ninge-a plopi, ninge-n mărgele.

vineri, 23 octombrie 2009

ramasitele unui cal

sunt un cal
umblu cu rozul in urechi si ma rog de ceasuri sa taca.
timpul asta ma amorteste.
timpul asta imi spulbera timpanul.
umblu cu saua scoasa...
si le cer luminilor sa nu ma orbeasca.

am plouat si-am hidratat
pamantul cu balega proaspata.

sunt un cal cuminte.
pasc sa-mi dispara potcoavele
si am rani de la atata roz.

sunt un cal.
pentru ca pot.

vineri, 16 octombrie 2009

creier in rate pentru oale sparte

vând piper, cumpăr stofă.

vând piper,
zahăr nu mai am -
mi l-am așternut pe jos
când s-a destrămat podeaua -
...
de fapt,
zahăr nici n-am avut prea multă vreme,
c-au crescut furnici în el
și l-au ros până la sânge.
l-au ros atât de tare
încât s-au înroșit furnicile toate
și s-au îndulcit.

furnici mieroase pentru dușumele scoase.

vând piper, deci.
și cumpăr stofă.
stofă de om bun,
stofă de om frumos,
stofă de om.
stofă de artist
(artiștii strănută mai des, nu?!),
stofă de oricine,
stofă de orice,
stofă de oricui
...

furnici mieroase pentru zile somnoroase.

când mă trezesc, vând tot!
și renunț la vicii.

de oboseală,
de timp,
de oale sparte care nu se mai lipesc.

cumpăr stofă
și mă fac croitoreasă.

miercuri, 14 octombrie 2009

marți, 13 octombrie 2009

miroase a sarmale

miroase a sarmale…
sarmale din creier copt,
sarmale din inimi anapoda si rau croite.
miroase…
miroase ca sa nu puta
si pute cand te-astepti mai putin.

mi-am luat zborul de pe-o craca…
de fapt, nu…
cracile nu mai erau disponibile cand m-am nascut eu,
asa ca mi s-a pus la dispozitie o radacina -
de ceapa sau cartof, nu conteaza.
m-am pitit sub mustati
si–am irosit lumea cu alti ochi…

eu am inspirat mult si bine.
si-am asteptat
si-am asteptat
si s-a saturat asteptarea de mine.
m-a impins cu nasu'-n panza freatica
si mi-a zis:
“ copila, mergi!
mergi de bea nitica apa,
ca prea traiesti cu aer "
dar eu, mai incapatanata, am zburat.

voiam sa prind un sfant de coada si sa-l aduc pe radacina mea.

…da
am sfidat legea gravitatiei,
dar numai pentru o cauza nobila -
nu ma apar. zau…

mi-am aprins in creier becuri
sa se coaca mai usor,
mi-am aprins neoane
sa evit putorile...
ca pute, domnule, ingrozitor!
si ti se face culmea de sarmale.
da … sarmale in foi de viata buna,
sarmale din inimi grase, umflate cu pompa.



dar vezi bine, pe radacina mea, sfantu'-si face cruce.

sâmbătă, 10 octombrie 2009

pamantenii si hobbyurile lor

da, domnule, sunt un om nemultumit si ma plang de tot ce misca pe pamant.
si ce?
macar ma plang frumos si nu fac scandal.
nu fac scandal
pentru ca nu am curaj.
ma intreb, uneori, si cum ar fi dac-as avea,
si cum ar fi dac-am avea.



concluzie: nu orice pamantean e-ndreptatit sa-si poarte numele pe strada.

miercuri, 7 octombrie 2009

bravo, tinere! esti bine pregatit pentru viata!

cautati-ma-n nisip.
la mare mari sunt toate si nisipu-i moale.

cautati-ma-n canelele sapate de rate si de ploi,
cautati-ma in iarba verde,
cautati-ma oriunde,

ma pregatesc pentru viata!
eu, tanarul, incerc sa vietuiesc.
eu, tanarul, imi incerc norocul peste tot.
dar totul ma refuza
si norocul se ratoieste la mine.

cautati-ma-n nisip.
imi fac castel,
caci marea-i mare si am loc.

eu, tanarul...ma scald in ape reci in fiecare dimineata.
si-mi iau micul dejun
sub gramezile de viata.

duminică, 4 octombrie 2009

bunicule, tu ai la tine-n curte pitiponci?

gata deci cu poezia.

am fost ca tot studentul silitor la facultate si s-a dus naibii metafora,
s-a dus goethe in tarile calde, ca vine toamna, s-a dus si toamna, de suparata ce era, dupa goethe.

bunicule, tu ai la tine-n curte pitiponci?
daca n-ai, iti fac eu rost.
la noi, in curte curg, curg ca lacrimile din ochii unei portocale.
la noi, in curte oamenii pazesc pietrele de moara si sughita mult.
la noi, in curte pitiponcii cresc si nu se mai opresc.

la noi, in curte, sunt prea multe virgule de care se agata mortaciunile cand vin in vizita.
la noi, pitiponcul are propriul lui nume si functia scrijelita pe obraz.

bunicule, daca n-ai, ti-i dau eu pe toti,
dar vreau la schimb un bufon!
sa-l trimit dupa toamna...si dupa goethe.
poate-i spune doua vorbe de duh


si duhul a slabit.

la noi, in curte, pitiponcii mananca tot.

duminică, 27 septembrie 2009

sunt tot eu, Doamne!

sunt tot eu,
m-am strecurat in sosete
si-am strabatut bulevardul.
imi place, e ca un joc de cuvinte amare -
amare, acre, efervescente -

oamenii se joaca de-a negustorii
si se stramba la tine.
eu n-as zice ca au dreptate, dar e haios, oricum.
...

sunt tot eu, Doamne,
tot,
am lasat, din greseala, un scaun, acolo, pe asfalt.
l-am uitat chiar deasupra umbrei tale,
sterge-l, din cand in cand, de oale si ulcele
ca oamenii astia, nebuni, nu mai stiu
sa-si faca nevoile acasa.

sunt tot eu, Doamne,
tot.

imi dai un ac ?
mi-am rupt sosetele pana la sange
si imi cresc unghii in pamant.

sweet blossom where is your tree?



strada mea cu felinare
(două, mici şi răsfăţate)
a rămas fără lumină.
unul mai ghiduş, azi-noapte
a zbughit-o-ntr-o grădină...
celălalt posomorât...
şi-a luat lumina toată
şi-a-ndesat-o-ntr-o găleată.
plânge singur pe asfalt...
că e noapte şi-i urât!

dimineti cu dinti

iata,iata...

luni, 21 septembrie 2009

unde-s frunzele de altadata?

de trei zile am in cap numai paianjeni si un radio care scartaie.
unde-s frunzele de altadata?

citesc anii de ucenicie ai lui wilhelm meister de goethe
si tropicul cancerului de henry miller...
pandesc viori la colt de strada si arunc cu pietre.
imi plac sunetele mai nou.
imi plac oamenii mai putin.

imi curat talpile de greata si tac.
din cand in cand, beau apa.
buricul pamantului miroase-a varza murata.

si scartaie intruna.

v-am spus ca-mi umbla painajeni pe creier de sunt toata numai panza?
eu nu plang cand vine toamna...
eu cresc.

duminică, 20 septembrie 2009

quod erat demonstrandum

ca veni vorba de femeie, ma intorc la ceva ce am scris in "sezonul" trecut:

primul mar cazut din rai
eu sunt eva, primul mar cazut din rai.
...
eva nu e o femeie, eva e un mar lucios cu miezul intrat in putrefactie.
eva e meschina
si hidoasa-n felul ei.

eva s-a nascut din pietre, nu din coaste...si pe eva au poreclit-o oamenii "femeie" pentru ca jivinele n-aveau par pe-atunci.

eva a cazut din copac...eu am cazut din copac.
si mi s-au imprimit firele de praf pe tample.m-am gandit sa le port mai departe...cine stie, poate intr-o zi ma aspira cineva si ma curat.

am viermi, da...eu, eva, am viermi...
si desi nu s-ar zice, nu sunt prea mandra de ei.
nu-mi platesc chirie, nu...ii las asa, de buna voie.sunt cuminti si nu fac zgomot.
viermii astia seamana cu tablitele acelea lucioase: "atentie, caine rau!"

totusi, eu, eva, primul mar cazut din rai...am samanta.

joi, 17 septembrie 2009

măgărița

am revenit.

mă gândesc nu știu cum, nu știu de unde, la mult stimabilul Caragiale.
recunosc: nu suntem în relații prea bune; nici n-am fost vreodată, dar în perspectiva unui viitor (pare-se, pe zi ce trece, tot mai apropiat) n-am încotro...fac un bilanț...cântăresc și mă gândesc (eu pe mine că așa-i frumos)- iar am pierdut rândul.
sau nu.
mda...acid, lucid, perfid puțin (depinde aici de sistemul propriu de valori și de cât înseamna "mult" pentru fiecare).
ce frumos a scris el despre orașul nostru cel de toate zilele: târg de munte cu primar și stropitoare. ce frumos a scris el despre idile și iubire și ce frumos înca despre cherestea.

nici el nu știa câte știe...
pentru că, vezi bine, cherestea sau nu, lemnul tot lemn rămâne.
și ca de pe-o trambulină, sar și zic :
"esti o măgăriță!"

trei Doamne, toate trei erau băncile în parc.
verzi sau roșii, depinde.
trei Doamne, toate trei erau
Vetele cu baston și ochelari, Zițele trecute de Rică, Zoele fără scrisori.
femei bătrâne. înțelepte.
(pe dracu! înțelepciunea au lăsat-o lemnelor "verzi sau roșii, depinde".
ele au rămas femei)
ce frumos știa Caragiale să le descrie.



lemnul cu bătrânele lui depășite de vreme și principii,
cu poverile zbârcite și lipsite de respect, m-au dus cu gândul la Malena.

mi-am dat seama că "măgărița" care își săruta ieri iubitul pe o bancă albastră
(nu verde, nu roșie)
și pe care stimabilele dudui au apostrofat-o cu aplombul unei soprane de înaltă clasă, avea șanse mari să fie tunsă și bătută.
de alungat, au alugat-o oricum.
"măgărița" era, în felul ei, o Malenă...

și Malena, o măgăriță!
iar Caragiale-al nostru -ăsta care-mi dă mie bătăi de cap- știa.

miercuri, 9 septembrie 2009

inapoi la argument

" demnitatea e fara pret, omul incepe prin a ceda in lucrurile marunte si sfarseste pierzand tot sensul vietii"

[jose saramago]